NOTE CRITICE DESPRE M.M.LOVISTE

CONSTANTIN MATEESCU, prozator, critic literar: 

Proza lui M.M. Loviște descinde din buna tradiție a literaturii noastre. Fără să caute cu obstinație inovații și modalități narative sofisticate, autorul dovedește că știe să povestească, să conducă firul întâmplărilor cu abilitate, să creeze suspans. Stilul prozatorului e sobru, bine temperat, limbajul folosit e simplu, frust, firesc. Literatura lui M.M. Loviște poartă parfumul povestirilor spuse seara, în șoaptă, la lumina plăpândă a opaițului. 

PROFESOR DR. FLOREA FIRAN, critic literar:

M.M. Loviște plimbă asupra lucrurilor mărunte și fenomenelor neînsemnate lentila sa măritoare, divulgând cu destulă limpezime textura celor mai fine detalii, care țes pânza cărților sale: abordarea epică a vieții rurale din România postbelică în romanul de debut intitulat O CRUCE PREA GREA, supliciile și umilințele de aproape un deceniu ale prizonierilor români din Rusia lui Stalin în romanul IDENTITĂȚI FURATE, drama intelectualului român prezentată în VEȘMÂNTUL LUI NESSUS și cartea de nuvele IRECUPERABILII, care aduce în prim plan fantastica lume a obidiților gliei din ȚARA LOVIȘTEI, acolo unde autorul se contopește cu durerea țăranilor din care se trage. Privirea naratorului îngheață subiectul, făcându-l să încremenească în poziții dinainte alese. Printr-o operație de sublimare metaforică, mișcarea se resoarbe în lucruri, devenirea se spațializează, curgerea e oprită, luciditatea reașază totul în tiparele primordiale, de o infinita simplitate și măreție ale existenței. ORAȘUL ULTIMEI ECLIPSE este expresia unei supreme încordări, un strigăt alb, deznădăjduit în fața contrastelor societății aflate în eclipsă. Sub puterea viciului se ascunde de fapt o dramă socială aproape de limita omenească, pe care personajele o trăiesc sub cerul gol al unui soare ucigător în care autorul se ancorează de realitatea crudă a vremii. Acesta destituie zeii cetății și pervertește spiritele, bând și el destulă cucută. Râsul său nimicitor face să explodeze instantaneu demagogia vorbelor deșarte, falsa cultură, falsa prietenie, falsul umor. M.M. Loviște se prezintă ca un prozator al diferențelor umane, al situațiilor irepetabile, al atenției la unic, însușire interesantă într-o epocă în care nu se acordă credit deplin valorilor umane. Autorul meditează la ce scrie, învăluind tragicul, sublimul, grotescul în plasa fină a ironiei. Sub acest umor aparent nevinovat se ascunde de fapt drama incomensurabilă a societății.

CLARA NICOLLET, FRANTA, moderatoarea listei de discuții dedicate literaturii române contemporane NADIR_LATENT: 

Am citit ORAȘUL ULTIMEI ECLIPSE. Am adorat cartea dumneavoastră și tin neapărat să vă exprim întreaga mea admirație pentru această carte de care românul avea nevoie.

EUGEN NEGRICI, critic literar: 

M.M. Loviște dispune de reale și vizibile însușiri scriitoricești: capacitatea de a crea atmosfera, simțul reportericesc al concretului, fluența narativă. Autorul are destin. 

ILEANA MĂLĂNCIOIU, poet:

M.M. Loviște scrie inteligent și dezvoltă un ascuțit simț al umorului. 

MIRCEA GHIȚULESCU, critic de artă dramatică:

M.M. Loviște e un autor tenace, plin de vitalitate, având disponibilități serioase pentru proză. 

EMIL BOROGHINĂ, regizor, director de teatru:

Am avut imensa bucurie a lecturii cărților dumneavoastră. Oricând se poate turna un film bun din subiectele pe care le abordați. Felicitări! 

DAN ZAMFIRESCU, critic și istoric literar:

VÂLCEA la ora aceasta are unul din scriitorii importanți ai României. M.M. Loviște e un scriitor adevărat, cam cum scriau "bătrânii" și "demodații", "expirații", TOLSTOI, DOSTOIEVSKI, BALZAC. Cărțile sale sunt cutremurătoare, te țin cu sufletul la gură, o adevarată baladă a suferinței. Opera lui M.M. Loviște va rămâne în istoria literaturii române. 

ADRIAN ROMAN, regizor, director teatru:

Lecturând ORAȘUL ULTIMEI ECLIPSE, am regăsit gustul amar al realității românești post decembriste. Această realitate este surprinsă cu egală grație și cultivat simț narativ. Situațiile, personajele, instituțiile, grupurile sociale se constituie într-un amalgam în același timp cunoscut și surprinzător, banal și extraordinar. Suntem noi așa cum suntem, dar nu recunoaștem a fi. Experiența lecturii este pasionantă și plină de satisfacții și revelații. Romanul provoacă o necesară autoanaliză a conștiințelor noastre adormite în raport cu o realitate ce tinde să devină coșmar. 

MIRCEA TOMUȘ, critic literar: 

M.M. Loviște m-a convins prin forța narațiunii volumului IRECUPERABILII să vizitez celebra ȚARA LOVIȘTEI. Sunt norocos de două ori, am lecturat cărțile acestui autor și am avut privilegiul de a călca pe tărâm loviștean. Îl felicit pentru inspirație și umor, pentru construcție și suspans. 

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ CONSTANȚA, consilier ADRIANA GHEORGHIU: 

Vă mulțumim pentru volumul ORAȘUL ULTIMEI ECLIPSE, o excelentă radiografie a unei tranziții atât de netranzitorii. Felicitări, aveți umor, ceea ce e o calitate extrem de rară. 

PROFESOR DR. NICOLAE BĂLAȘA:

Meritul incontestabil al autorului se reflectă în faptul că se poate adresa deopotrivă tuturor cititorilor, fără deosebire de gradul de pregătire, religie, vârstă, sex sau culoare. 

PROFESOR UNIV. DR. ALEXANDRU POPESCU MIHĂEȘTI:
Am citit romanul Halacha? în manuscris și mi-am asumat fără ezitare responsabilitatea de editor coordonator pentru acest volum. M-a convins ideea subiectului, deopotrivă cu forța literar-artistică în care e construit. Lectura străbate într-un ritm alert firul întâmplărilor, traversând două lumi diferite. Cea a lui Iisus întrupat, împovărat cu păcatul unei lumi pe care o iubește atât de mult, încât refuză să o abandoneze și pentru care acceptă orice umilință sub o tăcere absolută, ducându-și la bun sfârșit misiunea în fața Tatălui. Cealaltă este lumea noastră, mercantilă și rapace, cu conducători fără scrupule, meschini și corupți, gata pregătiți să-L vândă și asasineze chiar și pe Domnul Vieții. Sub efectul colosal al sublimării metaforice, timpul se topește, locul personajelor de acum două mii de ani fiind repede ocupat de conducătorii de astăzi, înzestrați cu ”virtuți“ asemănătoare. Deși acțiunea e de un dramatism rar întâlnit, autorul reușește, cu subtilitatea-i caracteristică, să-i ofere cititorului multe pagini presărate cu umor din cel mai fin, binevenit în criza morală profundă prin care trece omenirea. Am convingerea că Halacha? își va găsi un binemeritat loc în literatura universală.

ELIZA ROHA, prozator, poet, dramaturg, critic literar: 
Într-o noapte de insomnie, necăjită de maliția unei răceli cumplite și peste măsură de obosită, am întins mâna într-o stivă de cărți răbdătoare în așteptarea citirii lor și am simțit că am luat ce trebuia: HALACHA? Cartea m-a furat, purtându-mă în lumea virtuală de acum două mii de ani. Când am terminat de citit romanul, parcă m-am luminat, am înțeles ce trebuia să înțeleg, parcă eram alt om și trupul mi s-a curățat de boală. Ceea ce s-a petrecut cu mine, mi s-a părut normal. Cu o forță imaginativă viguroasă și talent literar pe măsură, în potrivită alianță cu o profundă gândire și o logică imbatabilă, totul bazat pe cunoașterea în amănunt a realităților timpului respectiv, M.M. Loviște recreează, pe îndelete, o lume, un summum de împrejurări, de condiții, adică un sistem care a făcut posibilă imposibila eroare judiciară și crima ca un act colectiv. […] Mesajul transpare clar, ridicându-se deasupra a tot cuprinsul pământesc, precum miracolul Învierii, al Înălțării la ceruri. 

ALEXANDRE ANDREI, jurnalist și publicist francez: 
Sunt foarte încântat să te felicit, încă o dată, pentru minunatul tău roman HALACHA?, prezentat în termeni extrem de elogioși în paginile revistei de cultură Cronica Timpului – ediția decembrie 2016. Eu sunt teolog de formație: zece ani de studiu (seminar și facultate) la București, patru ani de studii teologice la Bruxelles și Paris cu bursă de studii de la Vatican. Îndrăznesc să spun că posed un solid “background” în cunoșținte biblice. Dar ce mă încântă în mod special este facultatea ta excepțională de a trata episoade din Sfânta Scriptură  ca un Teolog Savant în exegeza biblică!